Musulmanul este îndurător, deoarece mila este una dintre trăsăturile unui musulman adevărat, el fiind exemplul unui suflet și spirit pur. Cumsecade și făcând fapte bune, stând departe de rău, și descurajând corupția, sufletul unui musulman rămâne in puritate, iar spiritul său în binefacere. Mila și îndurarea nu ar trebui să se despartă de inima musulmanului niciodată. Din acest motiv musulmanul iubește îndurarea, acesta o răspândește și îi încurajează pe alții să o facă, crezând în spusele lui Allah:

ثُمَّ كَانَ مِنَ الَّذِينَ آمَنُوا وَتَوَاصَوْا بِالصَّبْرِ وَتَوَاصَوْا بِالْمَرْحَمَةِ
أُولَٰئِكَ أَصْحَابُ الْمَيْمَنَةِ
„Apoi, a fost dintre aceia care cred si se îndeamnă la răbdare[1] și se îndeamnă la îndurare![2] ~ Aceștia sunt adepți ai dreptei[3]
[Coran, Surat Al-Balad, 90:17-18]
Și acționând după spusele Mesagerului lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa): „Allah este milostiv cu cei milostivi. Dacă ești îndurător cu cei de pe pământ, Cel care este în cer va fi îndurător cu tine "[4]
Este călăuzit de spusele Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa): „Celui care nu arată îndurare față de oameni, nu i se va arăta îndurare.”[5]
Musulmanul crede în spusele Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa): „Credincioșii, în dragostea, mila și compasiunea lor reciprocă, sunt precum un singur corp. Când unul dintre membrele corpului suferă, întregul corp răspunde la aceasta suferință cu insomnie și febră"[6]
Deoarece îndurarea provine din bunătatea inimii și compasiunea sufletească care duce la iertare și binefacere, ea nu poate să existe pe interior, fără fapte reale pe exterior. Îndurarea inimii este, mai degrabă, esența rezultatelor externe vizibile în realitatea fizică. Printre faptele externe ale îndurării se numără: iertarea celor care au greșit, ajutorarea celor care întâmpina dificultăți și a celor slabi, hrănirea celor înfometați, îmbrăcarea celor care nu au veșminte, vizitarea bolnavilor, și consolarea celor triști si supărați. 

Îndurarea este descrisă în următoarele cazuri:
Anas ibn Malik (Allah să fie mulțumit de el) a spus: „Am mers cu Mesagerul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) la fierarul Abu Saif, soțul doicii lui Ibrahim (fiul Profetului, Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa). Mesagerul Lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) l-a luat pe Ibrahim, l-a sărutat și l-a mirosit. Mai târziu am intrat în casa lui Abu Saif, iar în acel timp Ibrahim își dădea ultima suflare și din ochii Mesagerului lui Allah au început să curgă lacrimi. 'Abdur-Rahman bin 'Auf a spus: «O, Mesager al lui Allah, chiar și tu plângi!» Apoi el (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a spus: «O, Ibn 'Auf, aceasta este îndurare». Apoi a plâns și mai mult și a spus: «Din ochi curg lacrimi, iar inima jelește, dar noi nu vom spune decât ce este pe placul Domnului nostru. O Ibrahim! Într-adevăr suntem îndurerați de despărțirea cu tine»."[7]
Mesagerul Lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) și-a vizitat cel mai tânăr copil, acasă la doica lui. L-a sărutat și l-a mirosit. Apoi, din compasiune și bunătate s-a întors din nou să-l viziteze când acesta era bolnav și își dădea ultima suflare. Apoi a plâns, cu lacrimi de tristețe și jale. Acest comportament este un exemplu al îndurării inimii cuiva.
Mesagerul Lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Un om a mers pe drum, când, deodată, a simțit o sete puternică și a coborât într-o fântână ca să bea apă. La ieșire el a văzut un câine care mânca noroi fiindcă era foarte însetat. Omul s-a gândit: «Acest câine este însetat la fel cum am fost și eu» și a coborât încă o dată în fântână, și-a umplut șoseta de piele cu apă, și ținând-o în dinți s-a cățărat înapoi și i-a potolit setea câinelui. Allah i-a mulțumit pentru această faptă bună și l-a iertat. Companionii au întrebat: «Vom fi răsplătiți arătând îndurare și față de animale?» El (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a spus: «Răsplata este dată pentru orice viețuitoare».”[8]
Acest om a coborât la izvor, și-a umplut șoseta de piele cu apă, și ținând-o în dinți, s-a cățărat și a potolit setea câinelui.
Acest gest a fost făcut de el doar din îndurare, bunătate și compasiune, altfel el nu ar fi făcut acest lucru.
Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a spus: „O femeie a fost pedepsită în Focurile Iadului din cauza unei pisici, pe care a ținut-o închisă. Ea nu i-a dat nici mâncare, nici nu a lăsat-o să mănânce din animalele pământului.”[9]
Comportamentul acestei femei a fost manifestarea unei inimi învelite în răutate, lipsită de îndurare, iar cei nenorociți au mila înlăturată din inimile lor.
Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Făceam rugăciunea, apoi când am auzit plânsetul unui copil, am scurtat rugăciunea, știind că plânsetul copilului o afectează pe mama lui.”[10]
Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a pus-o pe mama copilului care plângea la același nivel cu lunga recitare pe care și-o propusese în rugăciune. Aceasta este o altă manifestare a îndurării inimii pe care Allah a poruncit-o servitorilor Săi.   
Astfel de exemple de iertare și binefacere nu ar fi avut loc decât ca manifestare a îndurării inimii oamenilor.


[1] Când sunt loviți de greutăți în timpul propovăduirii Adevărului și chemării la calea lui Allah
[2] Să fie îndurători unul facă de altul
[3] Cei care vor primi cărțile lor în mâna dreaptă în Ziua Judecării, adică dreptcredincioșii
[4] Abu Dawud
[5] Muslim
[6] Al-Bukhari, Muslim
[7] Al-Bukhari
[8] Al-Bukhari
[9] Al-Bukhari
[10] Al-Bukhari